Harghita este cel mai tânăr munte vulcanic din Carpați. Muntele care se ridică la 1000-1200 m deasupra bazinelor Transilvaniei și Cicului, cu pădurile sale vaste, dealurile ușor accesibile, pășunile joase, apele minerale și izvoarele termale este una dintre întruchiparea principală a atmosferei Carpaților Transilvani.
Vârful numit „muntele sfânt al secuilor” oferă o priveliște frumoasă asupra munților din jur. Pe vreme curată se conturează întreaga linie a Carpaților Meridionali.
Izvoarele izbucnite în partea sudică a Harghitei Mădăraș se scurg lent absorbînd solul și creând un habitat special de mlaștină cu turbă. În ele se găsesc o serie de specii tipice rămase din epoca de gheață, a căror supraviețuire a fost susținută de climatul rece ale Munților Harghita. Cele mai multe dintre ele se află pe „lista roșie” a speciilor de plante protejate. În locul unde dealul coboară mai abrupt, apa reapare și creează o cascadă cunoscută sub numele de cascada Szökő.
